5 definiții pentru timbral
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIMBRAL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al.
TIMBRAL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
timbral, ~ă a [At: M 1962, nr. 4, 33 / Pl: ~i, ~e / E: timbru] (Muz) 1-2 Privitor la timbru (11-12). 3-4 De timbru (11-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timbral, -ă adj. (muz.) Caracteristic timbrului (muzical) ◊ „Suita a II-a de balet «Daphnis și Chloe» de Ravel a cunoscut ceea ce se poate numi bogăția coloristică timbrală redată în tușe generoase, inspirate, dar totodată atent trasate: colaborarea cu corul «Madrigal» a fost exemplară în obținerea unui prețios aliaj timbral.” Sc. 13 X 73 p. 6; v. și oratorial (din timbru + -al; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIMBRAL ~ă (~i, ~e) (în muzică) Care ține de timbru; propriu timbrului. /Din timbru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
timbral adj. m., pl. timbrali; f. sg. timbrală, pl. timbrale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
timbral, timbralăadjectiv
etimologie:
- Timbru + sufix -al. DEX '98 DEX '09