5 definiții pentru timbral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMBRÁL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al.

TIMBRÁL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al.

timbral, ~ă a [At: M 1962, nr. 4, 33 / Pl: ~i, ~e / E: timbru] (Muz) 1-2 Privitor la timbru (11-12). 3-4 De timbru (11-12).

timbrál, -ă adj. (muz.) Caracteristic timbrului (muzical) ◊ „Suita a II-a de balet «Daphnis și Chloe» de Ravel a cunoscut ceea ce se poate numi bogăția coloristică timbrală redată în tușe generoase, inspirate, dar totodată atent trasate: colaborarea cu corul «Madrigal» a fost exemplară în obținerea unui prețios aliaj timbral.Sc. 13 X 73 p. 6; v. și oratorial (din timbru + -al; DEX-S)

TIMBRÁL ~ă (~i, ~e) (în muzică) Care ține de timbru; propriu timbrului. /Din timbru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timbrál adj. m., pl. timbráli; f. sg. timbrálă, pl. timbrále

Intrare: timbral
timbral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timbral
  • timbralul
  • timbralu‑
  • timbra
  • timbrala
plural
  • timbrali
  • timbralii
  • timbrale
  • timbralele
genitiv-dativ singular
  • timbral
  • timbralului
  • timbrale
  • timbralei
plural
  • timbrali
  • timbralilor
  • timbrale
  • timbralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timbral

etimologie:

  • Timbru + sufix -al.
    surse: DEX '98 DEX '09