timbral, -ă adj. (muz.) Caracteristic timbrului (muzical) ◊ „Suita a II-a de balet «Daphnis și Chloe» de Ravel a cunoscut ceea ce se poate numi bogăția coloristică timbrală redată în tușe generoase, inspirate, dar totodată atent trasate: colaborarea cu corul «Madrigal» a fost exemplară în obținerea unui prețios aliaj timbral.” Sc. 13 X 73 p. 6; v. și oratorial (din timbru + -al; DEX-S)