6 definiții pentru timariot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMARIÓT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.

TIMARIÓT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.

timariot sm [At: RUDOW XIX, 411 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr τιμαριώτης] (Înv) Soldat (veteran) turc, proprietar al unui timar2 (1) Si: (înv) timar2 (2), timarist.

TIMARIÓT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].

timariót m. (ngr. timariótis). L. V. Posesor de timar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timariót (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. timarióți

timariót s. m. (sil. -ri-ot), pl. timarióți

Intrare: timariot
  • silabație: -ri-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timariot
  • timariotul
  • timariotu‑
plural
  • timarioți
  • timarioții
genitiv-dativ singular
  • timariot
  • timariotului
plural
  • timarioți
  • timarioților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)