Definiția cu ID-ul 442193:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares].