tilivechiu sn vz tivilichie

tilivechíŭ, -vichíŭ, V. tivilichiu.

tivilichie [At: (a. 1753) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) televechie, televichie, telichevie, tevelechie, tevilechie, tev~, tilivechie, tilivichie, ~lchie, ~vl~ sf, tilivechiu, ~chiu sn / Pl: -ii / E: ns cf tivilichiu²] (Reg) 1 sf Pieptar (lung și îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la țară. 2 sn (Îf tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. 3 sf Corset (1).

tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).