8 definiții pentru tildă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui «s» de tipar culcat, folosit în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvînt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui «s» de tipar culcat, care, pus deasupra unei vocale, arată că vocala are timbru nazal.

TÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunță muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].

TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)

TÍLDĂ ~e f. 1) Semn grafic (~) care se folosește pentru a înlocui un cuvânt care se repetă. 2) Semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica că se pronunță muiat. /<fr. tilde, germ. Tilde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde

tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TÍLDĂ s. f. (< sp., fr. tilde, germ. Tilde): 1. semn grafic (~) folosit în unele lucrări științifice pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic (~) care se pune mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n (ñ), pentru a arăta că se pronunță muiat.

Intrare: tildă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tildă
  • tilda
plural
  • tilde
  • tildele
genitiv-dativ singular
  • tilde
  • tildei
plural
  • tilde
  • tildelor
vocativ singular
plural