2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIGOARE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec.

TIGOARE, tigori, s. f. (Pop.) Om de nimic, ticălos; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. – Et. nec.

tigoare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 37 / V: (reg) di~, tihoară, tiho~, tio~ sf, ~or sm / Pl: ~ori / E: nct] 1 (Reg) Animal slab și lipsit de putere. 2 (Reg) Animal care se mișcă încet, leneș. 3 (Reg) Animal care produce daune. 4 (Reg; dep) Om slab. 5 (Reg; dep) Om zdrențăros. 6 (Reg; dep) Om leneș. 7 (Pop; dep) Om netrebnic. 8 (Olt; îf tihoare) Aer rău mirositor Si: duhoare.

tigorie sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ? / E: tigori + -ie] (Olt) 1 Necaz. 2 Boală (1). 3 Suferință.

TIGOARE, tigori, s. f. (Regional) Termen injurios dat unei persoane leneșe; om de nimic, trîntor. Ce nevolnic, mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat sîcîit. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș de n-are păreche. CREANGĂ, A. 13. Slab îi, puhab, o tigoare, Să-l lovești o dată, moare. CONTEMPORANUL, II 760.

TIGOARE ~ori f. pop. 1) Om foarte leneș. 2) Ființă slabă lipsită de putere. 3) Persoană rea, ticăloasă. /Orig. nec.

tigoare f. 1. om ticălos: o tigoare de băiat CR.; 2. fam. femeie rea. [Tr. tigor, om slab, mișel: origină necunoscută].

tigoáre f., pl. orĭ (var. din tihoare). Munt. Mold. Putoare, om foarte leneș: Auzĭ? Tigoarea! Slutu draculuĭ! (CL. 1924, 194). Serbia. Slăbitură. – În Trans. (Bran) tigór (m.), om slab, slăbitură. – Și digoare (Nț.). În Rț. tihoare, duhoare, aer puturos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tigoare (pop.) s. f., g.-d. art. tigorii; pl. tigori

tigoare (pop.) s. f., g.-d. art. tigorii; pl. tigori

tigoare s. f., g.-d. art. tigorii; pl. tigori

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tigorie s.f. (reg.) necaz, chin; boală.

tigoare, tigori, s.f. – (reg.) 1. Dihonie, ceartă (Calendar, 2007). 2. Om de nimic, ființă leneșă. – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).

tigoare, tigori, s.f. – 1. Dihonie, ceartă (Calendar 2007). 2. Om de nimic, ființă leneșă. – Et. nec. (DEX).

Intrare: tigoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tigoare
  • tigoarea
plural
  • tigori
  • tigorile
genitiv-dativ singular
  • tigori
  • tigorii
plural
  • tigori
  • tigorilor
vocativ singular
  • tigoare
  • tigoareo
plural
  • tigorilor
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digoare
  • digoarea
plural
  • digori
  • digorile
genitiv-dativ singular
  • digori
  • digorii
plural
  • digori
  • digorilor
vocativ singular
plural
tioare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tihoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tihoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tigor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tigorie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tigorie
  • tigoria
plural
genitiv-dativ singular
  • tigorii
  • tigoriei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tigoare, tigorisubstantiv feminin

  • 1. popular Om de nimic; ființă leneșă, puturoasă sau slabă, prăpădită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce nevolnic, mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat sîcîit. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
    • format_quote Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș de n-are păreche. CREANGĂ, A. 13. DLRLC
    • format_quote Slab îi, puhab, o tigoare, Să-l lovești o dată, moare. CONTEMPORANUL, II 760. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.