9 definiții pentru tifan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.

TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.

tifan sn [At: DDRF / V: (reg) di~ / Pl: ~e, (reg) ~i sm / E: ns cf rs dal тифан, tc difana] 1 (Pop) Plasă (mică) de prins pește (în ape puțin adânci) Si: năvod. 2 (Reg; îf difan) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele a două nuiele încrucișate și curbate în formă de arc și fixată de o prăjină lungă Si: (reg) crâsnic.

TIFÁN, tifane, s. n. Plasă de pescuit la adîncime mică, în ape cu maluri joase.

TIFÁN ~e n. rar Năvod pentru pescuitul în ape de adâncime mică. /cf. rus. tifan, turc. difana

tifan n. plasă de pescuit: iarna morunașul se trage cu tifanele pe sub ghiață. [Origină necunoscută].

tifán și difán n., pl. e. Dun. Plasă mare cît o aripă de năvod (100-200 de metri) și fără matiță (întrebuințată pe rîurĭ, nu pe bălțĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tifán (-ne), s. n. – Plasă, năvod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscută, poate tc.

Intrare: tifan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tifan
  • tifanul
  • tifanu‑
plural
  • tifane
  • tifanele
genitiv-dativ singular
  • tifan
  • tifanului
plural
  • tifane
  • tifanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tifan

  • 1. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: