tifan sn [At: DDRF / V: (reg) di~ / Pl: ~e, (reg) ~i sm / E: ns cf rs dal тифан, tc difana] 1 (Pop) Plasă (mică) de prins pește (în ape puțin adânci) Si: năvod. 2 (Reg; îf difan) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele a două nuiele încrucișate și curbate în formă de arc și fixată de o prăjină lungă Si: (reg) crâsnic.

TIFAN, tifane, s. n. Plasă de pescuit la adîncime mică, în ape cu maluri joase.

TIFAN ~e n. rar Năvod pentru pescuitul în ape de adâncime mică. /cf. rus. tifan, turc. difana

tifan n. plasă de pescuit: iarna morunașul se trage cu tifanele pe sub ghiață. [Origină necunoscută].

tifán și difán n., pl. e. Dun. Plasă mare cît o aripă de năvod (100-200 de metri) și fără matiță (întrebuințată pe rîurĭ, nu pe bălțĭ).

difan sn vz tifan

difán V. tifan.

tifan s. n., pl. tifane

tifan s. n., pl. tifane

tifan s. n., pl. tifane

tifan (-ne), s. n. – Plasă, năvod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscută, poate tc.