Definiția cu ID-ul 933742:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TICĂIT1, ticăituri, s. n. Faptul de a ticăi1; zvîcnire, palpitare a inimii. Și-a ascultat fără voie ticăitul spornic al inimii. GALAN, Z. R. 230. Bătaia ceasornicului. Atunci vedea pentru întîia oară un ceasornic. Îi ascultă ticăitul. ARDELEANU, D. 56.