6 definiții pentru ticală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tica sf [At: CORESI, ap. GCR I, 25/11 / Pl: ~le, (reg) ~căli / E: ns cf ticăi2] 1 (Îrg) Suferință. 2 (Îrg) Ticăloșie (1). 3-4 (Reg) Ticăit2 (1, 3). 5 (Reg) Persoană neajutorată. 6 (Reg) Persoană slăbănoagă Si: (reg) ticanie. 7 (Mun) Muncă anevoioasă.

TICÁLĂ ~e f. Om neajutorat, nevolnic. /Orig. nec.

TICALĂ s. f. (Mold., Criș.) Suferință, chin, durere. A: Și Lot încă să veade, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoință multă osteneală. DOSOFTEI, VS. C: Dumnăzău l-au împregiurat cu ticală și cu răotate. C 1692, 524v. Fie-ți milă... de mișăi, săracii, în ticalele lor. MISC. SEC. XVII, 163v. Etimologie: cf. ticăi. Vezi și ticăi, ticăit.

ticálă f. (d. mă ticăĭesc). Vechĭ. Păcătoșie, mizerie. Azĭ. Fam. Om ticăit: ce ticală de om!


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICÁLĂ s. v. mizerie, sărăcie.

Intrare: ticală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tica
  • ticala
plural
  • ticale
  • ticalele
genitiv-dativ singular
  • ticale
  • ticalei
plural
  • ticale
  • ticalelor
vocativ singular
plural