6 definiții pentru ticală
Explicative DEX
ticală sf [At: CORESI, ap. GCR I, 25/11 / Pl: ~le, (reg) ~căli / E: ns cf ticăi2] 1 (Îrg) Suferință. 2 (Îrg) Ticăloșie (1). 3-4 (Reg) Ticăit2 (1, 3). 5 (Reg) Persoană neajutorată. 6 (Reg) Persoană slăbănoagă Si: (reg) ticanie. 7 (Mun) Muncă anevoioasă.
TICALĂ ~e f. Om neajutorat, nevolnic. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ticálă f. (d. mă ticăĭesc). Vechĭ. Păcătoșie, mizerie. Azĭ. Fam. Om ticăit: ce ticală de om!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TICALĂ s. v. mizerie, sărăcie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ticală s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
TICALĂ s. f. (Mold., Criș.) Suferință, chin, durere. A: Și Lot încă să veade, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoință multă osteneală. DOSOFTEI, VS. C: Dumnăzău l-au împregiurat cu ticală și cu răotate. C 1692, 524v. Fie-ți milă... de mișăi, săracii, în ticalele lor. MISC. SEC. XVII, 163v. Etimologie: cf. ticăi. Vezi și ticăi, ticăit.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||