8 definiții pentru ticăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂIÁLĂ, ticăieli, s. f. Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi2 + suf. -eală.

ticăia sf [At: C. PETRESCU, C. V. 11 / Pl: ~ieli / E: ticăi2 + -eală] (Reg) Încetineală în muncă Si: migăleală, (reg) mocăială, mocoșeală.

TICĂIÁLĂ s. f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi2 + suf. -eală.

TICĂIÁLĂ s. f. Migăleală, încetineală în muncă. Șterse cu ticăiala din totdeauna sticla ochelarilor. C. PETRESCU, C. V. 11.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăiálă s. f., g.-d. art. ticăiélii; pl. ticăiéli

ticăiálă s. f., g.-d. art. ticăiélii; pl. ticăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICĂIA s. migăleală, mocăială, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, (pop.) tîndăleală, tîndălitură.

Intrare: ticăială
ticăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăia
  • ticăiala
plural
  • ticăieli
  • ticăielile
genitiv-dativ singular
  • ticăieli
  • ticăielii
plural
  • ticăieli
  • ticăielilor
vocativ singular
plural

ticăială

etimologie:

  • Ticăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98