2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tibia sf [At: ODOBESCU, S. III, 74 / P: ~bi-a~ / Pl: ~le / E: lat tibiale] (Înv) Apărătoare a pulpei Si: jambieră, pulpar.

TIBIÁLĂ, tibiale, s. f. (Latinism învechit) Apărătoare a pulpei; pulpar, jambieră. Traian, în tunică scurtă, cu tibiale sau poturi vînătorești pe pulpe și cu toga pe umeri, iese cu alți doi soți de subt un portic. ODOBESCU, S. III 74.

TIBIÁL, -Ă, tibiali, -e, adj. Care se referă la tibia, care aparține tibiei. [Pr.: -bi-al] – Din fr. tibial.

TIBIÁL, -Ă, tibiali, -e, adj. Care se referă la tibia, care aparține tibiei. [Pr.: -bi-al] – Din fr. tibial.

tibial, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 258/13 / P: ~bi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr tibiai] 1 a Care se referă la tibia. 2 a Care aparține de tibia. 3 a Care are legătură cu tibia. 4 sm (Rar) Mușchiul tibial (2).

TIBIÁL, -Ă adj., s.m. (Mușchi) al tibiei. [Pron. -bi-al. / < fr. tibial].

TIBIÁL, -Ă adj. al tibiei. (< fr. tibial)

TIBIÁL2 ~i m. Mușchi al tibiei. /<fr. tibial, lat. tibialis

TIBIÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de tibia; propriu tibiei. /<fr. tibial, lat. tibialis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tibiál (-bi-al) adj. m., pl. tibiáli; f. tibiálă, pl. tibiále

tibiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. tibiáli; f. sg. tibiálă, pl. tibiále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tibiálă, tibiále, s.f. (înv.) pulpar, jambieră.

Intrare: tibială
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tibia
  • tibiala
plural
  • tibiale
  • tibialele
genitiv-dativ singular
  • tibiale
  • tibialei
plural
  • tibiale
  • tibialelor
vocativ singular
plural
Intrare: tibial
tibial adjectiv
  • silabație: ti-bi-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tibial
  • tibialul
  • tibialu‑
  • tibia
  • tibiala
plural
  • tibiali
  • tibialii
  • tibiale
  • tibialele
genitiv-dativ singular
  • tibial
  • tibialului
  • tibiale
  • tibialei
plural
  • tibiali
  • tibialilor
  • tibiale
  • tibialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tibială

etimologie:

tibial

  • 1. Care se referă la tibia, care aparține tibiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: