12 definiții pentru tibia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

tibia sfi [At: KRETZULESCU, A. 80/1 / P: ~bi-a~ / V: ~bie (Pl: ~ii) sf / E: fr, lat tibia] (Atm) Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, care formează, împreună cu peroneul, scheletul gambei Si: (pop) fluier, țurloi.

TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros, situat între genunchi și gleznă, articulat la cele două capete cu peroneul (împreună cu care formează fluierul piciorului).

TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia].

TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat. tibia)

TÍBIA ~i f. anat. Os gros și lung, situat între gleznă și genunchi, formând împreună cu peroneul scheletul gambei. [G.-D. tibiei; Sil. -bi-a] /<fr., lat. tibia

tibia f. Anat. cel mai gros din oasele gambei numit obișnuit fluerul piciorului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tíbia (-bi-a) s. f., g.-d. art. tíbiei (-bi-ei); pl. tíbii, art. tíbiile (-bi-i-)

tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) țurloi, (prin Bucov.) boldan.

TIBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) țurloi, (prin Bucov.) boldan.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tibia (cuv. lat.), instrument aerofon din antichitate, ai cărui strămoși erau confecționați din osul tibia de unde provine denumirea instrumentului. În forma sa perfecționată, t. este o variantă a aulos*-ului.

Intrare: tibia
  • silabație: ti-bi-a
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tibia
  • tibia
plural
  • tibii
  • tibiile
genitiv-dativ singular
  • tibii
  • tibiei
plural
  • tibii
  • tibiilor
vocativ singular
plural

tibia

  • 1. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: boldan fluier țurloi
  • 2. Articol al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor.
    surse: MDN '00

etimologie: