*téză f., pl. e (vgr. thésis, punere. V. pros- și sin-teză). Propozițiune (temă) enunțată care trebuĭe susținută: o pĭesă teatrală cu teză. Lucrare scrisă pe lîngă examinu oral saŭ lucrare pe care o fac din cînd în cînd supt pază eleviĭ școalelor secundare ca un fel de examin: a da teză. Subĭect de discusiune publică la universitate: teză de licență, de doctorat. Broșura care conține acest subĭect. În teză generală, vorbind în general. A schimba teza, a schimba chestiunea, starea lucrurilor.