TEUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. [Acc. și: teugă] – Din fr. teugue.

teugă sf [At: ABC MAR. / P: te-u~ / Pl: ~uge / E: fr teugue] Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj.

TEUGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. – Din fr. teugue.

TEUGĂ, teuge, s. f. Punte superioară la prora unei nave.

TEUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr. teugue].^[1]

TEUGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punții principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul și în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. (< fr. teugue)

TEUGĂ ~ge f. mar. Construcție la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, încăperi de locuit pentru echipaj. [Sil. te-u-] /<fr. teugue

teugă (desp. teu-) s. f., g.-d. art. teugei; pl. teuge

teugă (teu-) s. f., g.-d. art. teugei; pl. teuge

teugă s. f. (sil. teu-), g.-d. art. teugei; pl. teuge