TETRALOGIE, tetralogii, s. f. 1. (În antichitate) Reunire a patru piese de teatru, formată din trei tragedii și o dramă satirică, pe care poeții greci o prezentau la concursuri. 2. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. Tetralogia «Inelul Nibelungilor» a lui Richard Wagner.