TETRALOGIE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică), pe care poeții greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire].