13 definiții pentru tetraevanghel tetravanghel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetravánghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion.

tetraevanghel sn [At: CORESI, ap. CCR 29/19 / P: ~ra~e~ / V: (înv) tatrav~, ~ngel, ~av~ (A și: ~ghel), ~reavaghel (S și: ~agghel), ~ruv~ (S și: -ngghel), tratav~, treteev~ / Pl: ~e / E: ngr τετραευάγγελον, τετραυάγγελον] Carte care cuprinde cele patru Evanghelii Si: evangheliar, (rar) tetraevanghelie.

TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion.

TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. (Și în forma tetravanghel) Carte care cuprinde cele patru evanghelii. V. evangheliar. Ședea în pridvorul casei... și citea pe tetravanghel. FILIMON, la TDRG. – Variantă: tetravánghel s. n.

TETRAEVÁNGHEL ~e n. bis. Carte care conține cele patru părți ale Noului Testament; evangheliar. [Sil. te-tra-e-] /<ngr. tetraevanghélion

TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.

TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.

TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.

tetravanghel sn vz tetraevanghel

tetravanghel n. carte ce conține cele patru evanghelii. [Gr. mod.].

tetravánghel n., pl. e (ngr. tetraevangélion). Evangeliar, carte care cuprinde cele patru evangheliĭ. – Pop. tatrav-, tratav-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tetraevánghel (te-tra-e-) s. n., pl. tetraevánghele

tetraevánghel s. n. (sil. -tra-e-), pl. tetraevánghele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TETRAEVÁNGHEL s. v. evanghelie.

TETRAEVANGHEL s. (BIS.) evangheliar, evanghelie.[1]

  1. În original, greșit tipărit: tetaevanghel LauraGellner
Intrare: tetraevanghel
tetraevanghel substantiv neutru
  • silabație: te-tra-e- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetraevanghel
  • tetraevanghelul
  • tetraevanghelu‑
plural
  • tetraevanghele
  • tetraevanghelele
genitiv-dativ singular
  • tetraevanghel
  • tetraevanghelului
plural
  • tetraevanghele
  • tetraevanghelelor
vocativ singular
plural
tetravanghel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetravanghel
  • tetravanghelul
  • tetravanghelu‑
plural
  • tetravanghele
  • tetravanghelele
genitiv-dativ singular
  • tetravanghel
  • tetravanghelului
plural
  • tetravanghele
  • tetravanghelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tetraevanghel tetravanghel

etimologie: