9 definiții pentru tetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉTĂ, tete, s. f. (Înv. și reg.) Femeie angajată într-o familie special pentru a se ocupa de copiii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică.

te sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~te / E: srb teta] 1 (Ban; Trs) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre mătușa sa Si: (reg) tetiușă. 2 (Ban; înv) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre cumnata sa. 3 (Pfm) Guvernantă (3).

TÉTĂ, tete, s. f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică.

TÉTĂ s.f. (Anglicism) Guvernantă. [< engl. tete].

TETĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tétĕ. Cognata. AC, 374. Etimologie: scr. teta. Cf. tătăișă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tétă (guvernantă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tétei; pl. téte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÉTĂ s. v. guvernantă, mătușă, șvester, tanti.

te s. v. GUVERNANTĂ. MĂTUȘĂ. ȘVESTER. TANTI.

Intrare: tetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • te
  • teta
plural
  • tete
  • tetele
genitiv-dativ singular
  • tete
  • tetei
plural
  • tete
  • tetelor
vocativ singular
plural

tetă

etimologie: