12 definiții pentru testicul

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus.

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus.

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă sexuală bărbătească care produce spermatozoizii.

testícul s. n., pl. testícule

testícul s. n., pl. testícule

TESTÍCUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.) boașă, ou, rod.

TESTÍCUL s.n. (Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr. testicule, cf. lat. testiculus].

TESTÍCUL s. n. glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii și hormonii sexuali. (< fr. testicule, lat. testiculus)

TESTÍCUL ~e n. 1) Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizi și hormoni masculini. 2) Organ format din această glandă și din învelișul acesteia. /<fr. testicule, lat. testiculus

testicul m. organ de reproducțiune la animalele de partea bărbătească.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TESTÍCUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.) boáșă, ou, rod.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

TESTICULE atenanse, bigi-bigi, boașe, bobine, bumbi, caise, coaie, cutie de viteze, icre, ouă.

Intrare: testicul

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular testicul testiculul
plural testicule testiculele
genitiv-dativ singular testicul testiculului
plural testicule testiculelor
vocativ singular
plural