2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil.

TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil.

tertel sn [At: NEGRUZZI, S. I, 16 / V: (înv) tirtir / Pl: ~uri / E: tc tirtil] (Tcî) 1-2 Șnur (sau ciucure) din fire de mătase sau de aur.

TERTÉL, terteluri, s. n. (Învechit) Șnur sau ciucure făcut dintr-o împletitură de fire de mătase sau de aur și folosit la împodobirea marginilor unui veșmînt, ale unei perne, perdele etc. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia, cu fir și tertel, îi acoperea tot pieptul. NEGRUZZI, S. I 16.

tertel n. șnur de mătase: broderia cu fir și cu tertel îi acoperia tot pieptul. NEGR. [Turc. TYRTYL].

tertél n., pl. urĭ (turc. tyrtyl, omidă). Găitan de sîrmă foarte supțire învîrtită în spirală de un milimetru și maĭ puțin în diametru: broderie cu tertel. – Și tirtir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tertél (înv.) s. n., pl. tertéluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

terțél (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se slobozește treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”.

Intrare: tertel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tertel
  • tertelul
  • tertelu‑
plural
  • terteluri
  • tertelurile
genitiv-dativ singular
  • tertel
  • tertelului
plural
  • terteluri
  • tertelurilor
vocativ singular
plural
Intrare: terțel
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțel
  • terțelul
  • terțelu‑
plural
  • terțeluri
  • terțelurile
genitiv-dativ singular
  • terțel
  • terțelului
plural
  • terțeluri
  • terțelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tertel

  • 1. învechit Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia, cu fir și tertel, îi acoperea tot pieptul. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie: