TERPENĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène.

terpenă sf [At: CADE / V: (rar) ~en sm / Pl: ~ne / E: fr terpène, ger Terpen] (Chm) 1 (Lpl) Clasă de hidrocarburi naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice izolate din plante. 2 Hidrocarbură din clasa terpenelor (1).

TERPENĂ, terpene, s. f. (La pl.) Clasă de hidrocarburi naturale, nesaturate, care se izolează din uleiuri eterice; (și la sg.) hidrocarbură care face parte din această clasă. – Din fr. terpène.

terpen sm vz terpenă

TERPENE s. f. pl. Nume generic dat hidrocarburilor care se găsesc în uleiurile aromate ale plantelor.

TERPENE s.f.pl. Nume generic dat unor substanțe lichide, incolore, cu miros caracteristic, plăcut, care se găsesc în diferite uleiuri eterice. [Sg. terpenă. / < fr. terpènes].

TERPENE s. f. pl. hidrocarburi de origine vegetală, incolore, cu miros caracteristic, plăcut, din uleiuri eterice. (< fr. terpènes)

terpenă s. f., g.-d. art. terpenei; pl. terpene corectat(ă)

terpenă s. f.. g.-d. art. terpenei; pl. terpene

terpenă s. f., pl. terpene