TEROPITEC s. m. maimuță cercopitecă cu biotopul reprezentat prin munții înalți și stâncoși din Etiopia. (< tero²- + -pitec)

TERO-₂ „monstru, fiară”. ◊ gr. ther, os „animal sălbatic, fiară” > fr. théro-, engl. id. > rom. tero-. □ ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a animalelor sălbatice; ~morfe (v. -morf), s. f. pl., ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, prezentînd caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță din familia cercopitecidelor, cu biotopul reprezentat prin munți înalți și stîncoși din Etiopia; ~pode (v. -pod), s. n. pl., subordin de reptile dinozauriene carnivore și bipede, apărute în triasic, atingînd dimensiuni uriașe în cretacicul superior.