14 definiții pentru ternar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unități sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

ternar, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. 603 / V: (înv) ~iu sn / Pl: ~i, ~e / E: fr ternaire, lat ternarius] 1 sn (îvr; îf ternariu) Gmp format din trei persoane. 2 a Care este compus din trei unități sau din trei elemente Si: terțiar (7). 3 a (Muz; d. succesiuni ritmice, măsuri sau forme muzicale) Care se divizează în trei. 4 a De ordinul al treilea. 5 a (D. versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată.

TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. Care este compus din trei unități, din trei elemente, din trei faze sau din trei părți omogene. ♦ De ordinul al treilea; al treilea la rînd.

TERNÁR, -Ă adj. Compus din trei unități, din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. [< fr. ternaire, cf. lat. ternarius].

TERNÁR, -Ă adj. format din trei unități, divizibil cu 3. ◊ (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen). ◊ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius)

TERNÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care constă din trei elemente. Număr ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rând. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire

ternar a. compus din trei unități.

*ternár, -ă adj. (lat. ternarius, d. terni, cîte treĭ. Compus din treĭ unitățĭ: număr ternar. Împărțit în treĭ: diviziune ternară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ternár adj. m., pl. ternári; f. ternáră, pl. ternáre

ternár adj. m., pl. ternári; f. sg. ternáră, pl. ternáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERNÁR adj. (CHIM.) (rar) terțiar. (Fosfat ~.)

TERNAR adj. (CHIM.) (rar) terțiar. (Fosfat ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ternar, structurare pe baza raportului 1/3 sau 3/1. Determinarea de t. se folosește: 1. În domeniul duratelor (I, 1): ritm t., ritm* format din 3 unități; măsură t., măsură* formată din trei timpi (I, 2); diviziune (1) t., împărțirea unei valori în trei (ex. triolet*) – de notat că subîmpărțirea fiecărei treimi continuă mai departe binar* (în caz că nu e specificat contrariul). Notația (I) modernă are într-adevăr la baza principiul diviziunii (I) binare, cealaltă păstrând un caracter fortuit (în ev. med. era invers – v. mod (I, 3); musica mensurata). 2. În domeniul formei, deși aici se preferă termenul de „tripartit” (v. formă).

TERNÁR, -Ă adj. (< fr. ternaire, cf. lat. ternarius): în sintagma structură ternară (v.).

Intrare: ternar
ternar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ternar
  • ternarul
  • ternaru‑
  • terna
  • ternara
plural
  • ternari
  • ternarii
  • ternare
  • ternarele
genitiv-dativ singular
  • ternar
  • ternarului
  • ternare
  • ternarei
plural
  • ternari
  • ternarilor
  • ternare
  • ternarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)