TERMOREZISTENȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité).

termorezistent, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr thermorésistant] (D. unele materiale) 1 Rezistent la temperaturi (înalte sau joase). 2 (Pex) Care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii Si: refractar (1).

termorezistență sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~țe / E: termo- + rezistență] 1 Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2 (Ccr) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător.

TERMOREZISTENȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).

TERMOREZISTENT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant].

TERMOREZISTENȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].

TERMOREZISTENT, -Ă adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii. (< fr. thermorésistent)

TERMOREZISTENȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)

termorezistent, -ă adj. (tehn.) Rezistent la temperaturi înalte sau la presiune^[1] ◊ „Aceste țesături sunt neinflamabile, termorezistente.” I.B. 28 III 63 p. 3. ◊ „De remarcat de asemenea și noile produse executate – pentru prima oară – din sticlă termorezistentă cu grad sporit de rezistență la șocuri puternice de la 250 la 25 grade Celsius.” R.l. 3 VIII 79 p. 2; v. și vitrat (din fr. thermorésistant; PR 1968; LTR; DN3)

TERMOREZISTENT ~tă (~ți, ~te) Care rezistă la temperaturi înalte. /<fr. thermorésistant

TERMOREZISTENȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență

termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. termorezistentă, pl. termorezistente

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe

*termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. termorezistentă, pl. termorezistente

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe

termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. sg. termorezistentă, pl. termorezistente

termorezistență s. f., g.-d. art. termorezistenței; (piese) pl. termorezistențe