8 definiții pentru termorezistent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant.

TERMOREZISTÉNT, -Ă, termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant.

termorezistent, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr thermorésistant] (D. unele materiale) 1 Rezistent la temperaturi (înalte sau joase). 2 (Pex) Care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii Si: refractar (1).

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant].

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii. (< fr. thermorésistent)

termorezistént, -ă adj. (tehn.) Rezistent la temperaturi înalte sau la presiune ◊ „Aceste țesături sunt neinflamabile, termorezistente. I.B. 28 III 63 p. 3. ◊ „De remarcat de asemenea și noile produse executate – pentru prima oară – din sticlă termorezistentă cu grad sporit de rezistență la șocuri puternice de la 250 la 25 grade Celsius.” R.l. 3 VIII 79 p. 2; v. și vitrat (din fr. thermorésistant; PR 1968; LTR; DN3)

TERMOREZISTÉNT ~tă (~ți, ~te) Care rezistă la temperaturi înalte. /<fr. thermorésistant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. termorezisténtă, pl. termorezisténte

termorezistént adj. m., pl. termorezisténți; f. sg. termorezisténtă, pl. termorezisténte

Intrare: termorezistent
termorezistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termorezistent
  • termorezistentul
  • termorezistentu‑
  • termorezistentă
  • termorezistenta
plural
  • termorezistenți
  • termorezistenții
  • termorezistente
  • termorezistentele
genitiv-dativ singular
  • termorezistent
  • termorezistentului
  • termorezistente
  • termorezistentei
plural
  • termorezistenți
  • termorezistenților
  • termorezistente
  • termorezistentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

termorezistent

  • 1. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: refractar

etimologie: