8 definiții pentru termorezistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMOREZISTÉNȚĂ, (2) termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermoresistivité).

termorezistență sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~țe / E: termo- + rezistență] 1 Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. 2 (Ccr) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător.

TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).

TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].

TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)

TERMOREZISTÉNȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe

termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe

Intrare: termorezistență
termorezistență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termorezistență
  • termorezistența
plural
  • termorezistențe
  • termorezistențele
genitiv-dativ singular
  • termorezistențe
  • termorezistenței
plural
  • termorezistențe
  • termorezistențelor
vocativ singular
plural