*termométru n., pl. e (vgr. thermós, cald, și métron, măsură). Instrument de constatat gradu de căldură. – Se compune dintr’o țeavă de sticlă cu un spațiŭ foarte mic în mijlocu eĭ și cu un rezervoriŭ plin de mercur la un capăt. La căldură mercuru se dilată și se tot suĭe în țeavă. Fixînd această țeavă pe o scîndurică pe care-s însemnate gradele, putem constata ce temperatură e. La gerurĭ marĭ, fiind-că supt 40° minus mercuru îngheață, se întrebuințează termometre cu spirt colorat. Termometru numit centigrad saŭ al luĭ Celsius (1741) are 100 de despărțiturĭ (grade) de la punctu înghețăriĭ apeĭ pînă la ferbere, al luĭ Réaumur are 80, ĭar al luĭ Fahrenheit (1714) are 180 între înghețare (la el însemnată cu gradu 32) și între ferbere (la el însemnată cu 212). Termometru care arată pe o foaĭe de hîrtie variațiunile temperaturiĭ se numește înregistrator. Cel care arată temperatura maximă și minimă într’un timp oare-care se numește máximum și minimum.