TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele termice și cele electrice. – Din fr. thermoélectricité.

termoelectricitate sf [At: BARASCH, M. III, 94/20 / S și: termo-electricitate / E: fr thérmoelectricité] 1 Energie electrică produsă prin transformarea directă a energiei termice. 2 Ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice.

TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele termice și cele electrice. – Din fr. thermo-électricité.

TERMOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice.

TERMOELECTRICITATE s.f. Ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice. [Pron. -mo-e-. / cf. fr. thermo-électricité].

TERMOELECTRICITATE s. f. 1. energie electrică produsă prin transformarea directă a energiei termice. 2. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice. (< fr. thermo-électricité)

TERMOELECTRICITATE f. Ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele termice și cele electrice. [G.-D. termoelectricității; Sil. -mo-e-lec-tri-] /<fr. thermoélectricité

termoelectricitate s. f., g.-d. art. termoelectricității

termoelectricitate s. f., g.-d. art. termoelectricității

termoelectricitate s. f. (sil. -mo-e-), g.-d. art. termoelectricității