11 definiții pentru termit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite.

termit1 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 168 / Pl: ~uri / E: fr thermite] Amestec pulverulent de aluminiu și oxid al unui metal, care, după aprindere, arde cu degajare mare de căldură (și care este întrebuințat în metalurgie, în sudură etc.).

TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, întrebuințat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite.

TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de aluminiu cu oxidul unui metal, întrebuințat în sudură.

TERMÍT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu și oxid de fier, care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată. [< fr. thermite].

TERMÍT s. n. amestec de pulbere de aluminiu și oxizi metalici care dezvoltă prin ardere o temperatură ridicată. (< fr. thermite)

TERMÍT ~uri n. Amestec pulverulent de aluminiu și oxizi de metale care degajă la ardere o temperatură înaltă, folosit la producerea aliajelor de fier și în sudură, ca substanță incendiară. /<fr. thermite

*termít m. și termítă f., pl. e (fr. termite [m.]. d. lat. tarmes, tármitis, car, larvă din lemn). Un fel de furnică albă dustrugătoare care trăĭește pin țările calde. – Termițiĭ evită lumina și lucrează maĭ ales în lemn saŭ în pămînt. Eĭ îs insecte inferioare furnicilor și albinelor, avînd metamorfozele mult maĭ simple: larvele abea ĭeșite din oŭ, seamănă mult cu părințiĭ. Eĭ se împart în: lucrătorĭ (de amîndoŭă sexele), marĭ de vre-o 12 milimetri; soldațĭ, marĭ de vre-o 2 centimetri; bărbațĭ (unu într’o colonie), ceva maĭ marĭ de cît soldațiĭ și înaripațĭ în tinereță timp de cîte-va ore; regine (una într’o colonie), înaripată și ĭa puțin timp. După ce lucrătoriĭ clădesc cîte-va camere de locuit, regele și regina rămîn închișĭ pe vĭață într’o cameră mare centrală cu multe ușĭ, dar așa de strîmte, în cît regina nu maĭ poate trece pin ele după fecundare, că se deformează de tot: capu și peptu rămîn micĭ, ĭar pîntecele ajunge cît un castravecĭor. – Moșoroĭu lor e o movilă înaltă de 5-6 metri, făcută din pămînt și din saliva lor, cu multe turnurĭ și turnulețe, cu sute și miĭ de camere și coridoare, și așa de rezistentă, în cît de multe orĭ vre-un bivol sălbatic care face paza turmeĭ luĭ stă deasupra eĭ. – Indigeniĭ fără haĭne și încălțăminte se tem grozav de mușcăturile termiților soldațĭ. – Moșoroaĭele lor roĭesc: înainte de sezonu ploilor, ĭese milioane de larve înaripate. După cîteva ore, aripile li se veștezesc și toate cad la pămînt, pradă animalelor și maĭ ales indigenilor, care le mănîncă. Cîte scapă, îs escortate de lucrătorĭ și soldațĭ, care le clădesc camere și fac începutu unuĭ noŭ moșoroĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termít (amestec chimic) s. n., pl. termíturi

Intrare: termit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termit
  • termitul
  • termitu‑
plural
  • termituri
  • termiturile
genitiv-dativ singular
  • termit
  • termitului
plural
  • termituri
  • termiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

termit

  • 1. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, utilizat în sudură, în metalurgie etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: