-teriu [At: DN³ / E: it ~terio, fr -thèrium] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Animal. 2 Fiară.

-TERIU Element secund de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”. [Pron. -riu. / < it. -terio, fr. -thèrium, cf. gr. therion].

-TERIU elem. tero²-.

terio- [At: DN³ / P: ~ri-o / E: it terio-, fr thério-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Animal (1). 2 Animalier (1).

TERIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”, „animalier”. [Pron. -ri-o-, var. tero-. / < it. terio-, fr. thério-, cf. gr. therion].

TERO²- v. terio-.

TERIO- elem. tero²-.

TERO²-/TERIO-, -TERIU elem. „animal, fiară, monstru”. (< fr. théro-, -thério, -thérium, cf. gr. therion)

-TERIU „fiară, monstru”. ◊ gr. therion „fiară, animal sălbatic” > fr. -thérium, L. sav. id., germ. id., engl. id. > rom. -teriu.

TERI-₂, v. TERIO-. □ ~odonte (v. -odont), s. f. pl., reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu dentiție diferențiată, din care se trag mamiferele.

TERIO- „fiară, animal sălbatic”. ◊ gr. therion „fiară, animal sălbatic” > fr. thério-, engl. id., it. terio- > rom. terio-. □ ~morf (v. -morf), adj., (despre motive ornamentale) în formă de fiară.

TERO-₂ „monstru, fiară”. ◊ gr. ther, os „animal sălbatic, fiară” > fr. théro-, engl. id. > rom. tero-. □ ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a animalelor sălbatice; ~morfe (v. -morf), s. f. pl., ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, prezentînd caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță din familia cercopitecidelor, cu biotopul reprezentat prin munți înalți și stîncoși din Etiopia; ~pode (v. -pod), s. n. pl., subordin de reptile dinozauriene carnivore și bipede, apărute în triasic, atingînd dimensiuni uriașe în cretacicul superior.