Definiția cu ID-ul 933218:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERITORIAL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care se referă la un teritoriu; al unui teritoriu, de teritoriu. Unitățile locale ale procuraturii Republicii Populare Romîne sînt organizate pe bază teritorială. B. O. 1953, 51. ◊ Ape teritoriale = apele fluviilor, mărilor sau ale oceanelor pînă la o anumită limită de la mal, stabilită prin uz sau convenție, și asupra cărora statele riverane își exercită dreptul lor de suveranitate (în special cu privire la pază, pescuit și cabotaj). Armată teritorială (în vechea organizare militară a țării) = armată formată din soldați trecuți de etapa rezervei și destinată, în caz de război, apărării interne a teritoriului unui stat. Oamenii armatei teritoriale... erau numai din cînd în cînd convocați la instrucție, concentrări și gărzi. SADOVEANU, E. 7. (Învechit) Proprietate teritorială = proprietate asupra unui anumit teritoriu. E locul de a analiza cestiunea proprietății teritoriale la romîni. HASDEU, I. V. 42. Această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139.