7 definiții pentru tergiversațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.

tergiversațiune sf vz tergiversație

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Învechit) Tergiversare. Mencicof... se jăluiește sultanului de tergiversațiunile lui Fuad, tratîndu-l de om de rea-credință și de mincinos. GHICA, S. 367.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni

tergiversațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERGIVERSAȚIÚNE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare.

tergiversațiune s. v. AMÎNARE. TĂRĂGĂNARE. TERGIVERSARE.

Intrare: tergiversațiune
tergiversațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tergiversațiune
  • tergiversațiunea
plural
  • tergiversațiuni
  • tergiversațiunile
genitiv-dativ singular
  • tergiversațiuni
  • tergiversațiunii
plural
  • tergiversațiuni
  • tergiversațiunilor
vocativ singular
plural

tergiversațiune

etimologie: