TEREREM, tereremuri, s. n. (Învechit) 1. Ornament melodic; tril. Puse mîna pe un flaut... și... dete drumul la niște tereremuri strașnice, pe cari Panaitopolu le însoțea cu glasul lui spart. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ♦ Ornament grafic. Literele se înșirau una după alta, cam plecate înainte, fără tereremuri, ci numai cu niște cozi enorme pe la «t» și «f». D. ZAMFIRESCU, R. 74. 2. Fig. Ifos, moft; pretenție, veleitate. Iar acum avem Mii de gogoșari Ce au tererem De patrioți mari. ALECSANDRI, T. 139.