térchea-berchea (ea dift.) m., gen. al luĭ (ung. tarkabarka, pestriț. V. tarcat). Fam. Iron. Se zice despre o persoană saŭ o lume comună, fără distincțiune: nu e boĭer, ci un terchea-berchea (la care se mai adaugă: treĭ leĭ părechea), eraŭ pe acolo fel de fel de terchea-berchea. Adj. fix. O lume terchea-berchea.