opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

terasare sf [At: PÂRVAN, G. 474 / Pl: ~sări / E: ns cf fr terrasser] 1 (Rar) Amenajare de terasamente (3) pe un teren. 2 Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase1 (5).

TERASARE s.f. Acțiunea de a terasa. ♦ Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constînd în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. [< terasa].

TERASARE s. f. acțiunea de a terasa. ◊ metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. (< terasa)

TERASA, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.

TERASA, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.

terasa vt [At: DEX / Pzi: ~sez / E: fr terrasser] A amenaja terasamente (3) pe un teren.

TERASA vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pămînt). [< fr. terrasser].

TERASA vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)

A TERASA ~ez tranz. (terenuri) A înzestra cu terase. /<fr. terrasser

Ortografice DOOM

terasare s. f., g.-d. art. terasării; pl. terasări

terasa vb., ind. prez. 1 sg. terasez, 3 sg. și pl. terasează

Intrare: terasare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terasare
  • terasarea
plural
  • terasări
  • terasările
genitiv-dativ singular
  • terasări
  • terasării
plural
  • terasări
  • terasărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: terasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • terasa
  • terasare
  • terasat
  • terasatu‑
  • terasând
  • terasându‑
 singular plural
  • terasează
  • terasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • terasez
 (să)
  • terasez
  • terasam
  • terasai
  • terasasem
a II-a (tu)
  • terasezi
 (să)
  • terasezi
  • terasai
  • terasași
  • terasaseși
a III-a (el, ea)
  • terasează
 (să)
  • teraseze
  • terasa
  • terasă
  • terasase
plural I (noi)
  • terasăm
 (să)
  • terasăm
  • terasam
  • terasarăm
  • terasaserăm
  • terasasem
a II-a (voi)
  • terasați
 (să)
  • terasați
  • terasați
  • terasarăți
  • terasaserăți
  • terasaseți
a III-a (ei, ele)
  • terasează
 (să)
  • teraseze
  • terasau
  • terasară
  • terasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terasare, terasărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a terasa. DN
    • 1.1. Metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase. DN
etimologie:
  • terasa DN

terasa, terasezverb

  • 1. A amenaja terasamente pe un teren. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.