terasament sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr terrassement] 1 Lucrare executată în pământ în vederea realizării unei construcții, a unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. 2 Lucrare executată în scopul extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 3 Totalitatea construcțiilor din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.) care constituie infrastructura drumurilor, a căilor ferate, a canalelor etc.

TERASAMENT, terasamente, s. n. Lucrare constînd din săpături în pămînt sau umpluturi, executate în vederea realizării unei construcții sau pentru extragerea unor materiale; rezultatul unei astfel de lucrări. Terasamentul căii ferate. ▭ Stăm îngrămădiți în dosul terasamentului și așteptăm mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 310.

TERASAMENT s.n. Lucrare care constă în săparea și transportarea pămîntului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate. ♦ Totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, a unei căi ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].

TERASAMENT s. n. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc. (< fr. terrassement)

TERASAMENT ~e n. 1) Ansamblu de lucrări constând în modificarea formei naturale a pământului în vederea realizării unei construcții. 2) Masă de pământ și pietriș deplasată și dispusă în formă de ridicătură, servind ca bază pentru o construcție (mai ales cale ferată, șosea, dig etc.). /<fr. terrassement

terasament n. grămădire de pământ într’un loc.

*terasamént n., pl. e (fr. terrassement). Săparea pămîntuluĭ p. șanțurĭ, nivelărĭ ș. a. Grămadă de pămînt nivelat: terasamentu unuĭ drum de fer. V. umplutură.

terasament s. n., pl. terasamente

terasament s. n., pl. terasamente

terasament s. n., pl. terasamente