11 definiții pentru teozof teosof


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.

TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe.

teozof, ~oa smf [At: M. I. CARAGIALE, C. 57 / P: te-o~ / S și: (înv) ~osof / Pl: ~i, ~oafe / E: fr théosophe] Adept al teozofiei.

TEOZÓF, -OÁFĂ, teozofi, -oafe, s. m. și f. Adept al teozofiei.

TEOZÓF, -OÁFĂ s.m. și f. Adept al teozofiei. [Var. teosof, -oafă s.m.f. / < fr. théosophe].

TEOZÓF s. m. adept la teozofiei. (< fr. théosophe)

TEOZÓF ~i m. Adept al teozofiei. /< fr. théosophe

TEOSÓF, -OÁFĂ s.m. și f. v. teozof.

teosof m. cel ce învață sau practică teosofia.

*teosóf și (după fr.) -zóf m. (vgr. theósophos). Adept al teosofiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teozóf (te-o-) s. m., pl. teozófi

teozóf s. m. (sil. te-o-), pl. teozófi

Intrare: teozof
  • silabație: te-o-zof
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teozof
  • teozoful
  • teozofu‑
plural
  • teozofi
  • teozofii
genitiv-dativ singular
  • teozof
  • teozofului
plural
  • teozofi
  • teozofilor
vocativ singular
  • teozofule
plural
  • teozofilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teosof
  • teosoful
  • teosofu‑
plural
  • teosofi
  • teosofii
genitiv-dativ singular
  • teosof
  • teosofului
plural
  • teosofi
  • teosofilor
vocativ singular
  • teosofule
plural
  • teosofilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teozof, -oafă teozoafă teosoafă teosof

  • 1. Adept al teozofiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: