TEORIE, teorii, s. f. 1. Sistem de principii, obținut prin generalizarea experienței, care constituie baza unei științe, a unei arte, a unei concepții despre lume; ansamblu de idei pe baza cărora se interpretează și se explică fapte, fenomene sau evenimente care aparțin anumitor domenii de cercetare. Începeau apoi, după sfîrșitul versurilor, teorii fine despre artă. SADOVEANU, E. 102. În loc să-i combată «teoriile», într-o zi i-a spus că s-ar bucura dacă i-ar plăcea fata lui Tudor Ionescu. REBREANU, R. I 50. 2. Partea teoretică a instrucției militare. Am făcut... teorie cu ofițerii și ni s-au împărțit mantăile. SAHIA, N. 119.