2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza.

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza.

teoretizare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 171 / P: te-o~ / Pl: ~zări / E: teoretiza] 1 Sistematizare a ideilor generale din datele unei cercetări Si: (rar) teorizare (2). 2 Formulare a principiilor.

TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei.

TEORETIZÁRE s.f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei; teorizare. [< teoretiza].

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).

teoretiza vt [At: CONTEMP. 1954, nr. 387, 3/1 / P: te-o~ / Pzi: ~zez / E: fr théoriser după teoretic2] 1 A sistematiza ideile generale din datele unei cercetări Si: (rar) a teoriza (2). 2 A formula principii.

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A scoate idei și principii generale (și a le sistematiza) din datele unei cercetări; a face teorie. Atît boierii mari, cît și boierinașii... își teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene. IBRĂILEANU, SP. CR. 79.

TEORETIZÁ vb. I. tr. A scoate și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii; a teoriza. [Pron. te-o-. / cf. germ. theoretisieren].

TEORETIZÁ vb. tr. a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. (< germ. theoretisieren, după fr. theoriser)

A TEORETIZÁ ~éz 1. tranz. (observații) A reduce la formulări cu statut de principii teoretice (pe baza rezultatelor unor cercetări); a transforma în teorie. 2. intranz. 1) A formula o teorie. 2) A discuta pe teme abstracte, generale; a face teorie. /<fr. théoriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teoretizáre (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắri

teoretizáre s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări

teoretizá (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizeáză

teoretizá vb. (sil. te-o-), ind. prez. 1 sg. teoretizéz, 3 sg. și pl. teoretizeáză

Intrare: teoretizare
teoretizare substantiv feminin
  • silabație: te-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teoretizare
  • teoretizarea
plural
  • teoretizări
  • teoretizările
genitiv-dativ singular
  • teoretizări
  • teoretizării
plural
  • teoretizări
  • teoretizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: teoretiza
  • silabație: te-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teoretiza
  • teoretizare
  • teoretizat
  • teoretizatu‑
  • teoretizând
  • teoretizându‑
singular plural
  • teoretizea
  • teoretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teoretizez
(să)
  • teoretizez
  • teoretizam
  • teoretizai
  • teoretizasem
a II-a (tu)
  • teoretizezi
(să)
  • teoretizezi
  • teoretizai
  • teoretizași
  • teoretizaseși
a III-a (el, ea)
  • teoretizea
(să)
  • teoretizeze
  • teoretiza
  • teoretiză
  • teoretizase
plural I (noi)
  • teoretizăm
(să)
  • teoretizăm
  • teoretizam
  • teoretizarăm
  • teoretizaserăm
  • teoretizasem
a II-a (voi)
  • teoretizați
(să)
  • teoretizați
  • teoretizați
  • teoretizarăți
  • teoretizaserăți
  • teoretizaseți
a III-a (ei, ele)
  • teoretizea
(să)
  • teoretizeze
  • teoretizau
  • teoretiza
  • teoretizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)