teoretizare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 171 / P: te-o~ / Pl: ~zări / E: teoretiza] 1 Sistematizare a ideilor generale din datele unei cercetări Si: (rar) teorizare (2). 2 Formulare a principiilor.

TEORETIZARE, teoretizări, s. f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei.

TEORETIZARE s.f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei; teorizare. [< teoretiza].

teoretiza vt [At: CONTEMP. 1954, nr. 387, 3/1 / P: te-o~ / Pzi: ~zez / E: fr théoriser după teoretic²] 1 A sistematiza ideile generale din datele unei cercetări Si: (rar) a teoriza (2). 2 A formula principii.

TEORETIZA, teoretizez, vb. I. Tranz. A scoate idei și principii generale (și a le sistematiza) din datele unei cercetări; a face teorie. Atît boierii mari, cît și boierinașii... își teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene. IBRĂILEANU, SP. CR. 79.

TEORETIZA vb. I. tr. A scoate și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii; a teoriza. [Pron. te-o-. / cf. germ. theoretisieren].

TEORETIZA vb. tr. a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. (< germ. theoretisieren, după fr. theoriser)

A TEORETIZA ~ez 1. tranz. (observații) A reduce la formulări cu statut de principii teoretice (pe baza rezultatelor unor cercetări); a transforma în teorie. 2. intranz. 1) A formula o teorie. 2) A discuta pe teme abstracte, generale; a face teorie. /<fr. théoriser

teoretizare (desp. te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări

teoretizare (te-o-) s. f., g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări

teoretizare s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări

teoretiza (a ~) (desp. te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. teoretizez, 3 teoretizează; conj. prez. 1 sg. să teoretizez, 3 să teoretizeze

teoretiza (a ~) (te-o-) vb., ind. prez. 3 teoretizează

teoretiza vb. (sil. te-o-), ind. prez. 1 sg. teoretizez, 3 sg. și pl. teoretizează