12 definiții pentru teologic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique.

TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -ce, adj. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog; teologal. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologique.

teologic, ~ă a [At: CR (1833), 2532/26 / P: te-o~ / V: (înv) ~loghic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat theologicus, ngr Θεσλσγικός, fr théologique] 1 Care aparține teologiei (1) Si: (liv) teologal (1), (înv) teologicesc (1). 2 Privitor la teologie (1) Si: (liv) teologal (2), (înv) teologicesc (2). 3 Care are legătură cu teologia (1) Si: (liv) teologal (3), (înv) teologicesc (3).

TEOLÓGIC, -Ă, teologici, -e, adj. Privitor la teologie, de teologie; de teolog. În filozofie domnește o scolastică aridă, mistică și teologică. GHEREA, ST. CR. II 124. Aceste cărți sînt mai cu seamă... exemplare învechite de opere liturgice și teologice. ODOBESCU, S. I 333.

TEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la teologie; teologal. [Cf. fr. théologique, it. teologico].

TEOLÓGIC, -Ă adj. referitor la teologie; teologal. (< fr. théologique)

TEOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teologie; propriu teologiei. /<lat. theologicus, fr. théologique

*teológic, -ă adj.(vgr. theologikós). Relativ la teologie. Adv. Din punct de vedere teologic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teológic (te-o-) adj. m., pl. teológici; f. teológică, pl. teológice

teológic adj. m. (sil. te-o-), pl. teológici; f. sg. teológică, pl. teológice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEOLÓGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicesc. (Dispute ~.)

TEOLOGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicesc. (Dispute ~.)

Intrare: teologic
teologic adjectiv
  • silabație: te-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teologic
  • teologicul
  • teologicu‑
  • teologică
  • teologica
plural
  • teologici
  • teologicii
  • teologice
  • teologicele
genitiv-dativ singular
  • teologic
  • teologicului
  • teologice
  • teologicei
plural
  • teologici
  • teologicilor
  • teologice
  • teologicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teologic

  • 1. Care ține de teologie, privitor la teologie; de teolog.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: teologal teologicesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • În filozofie domnește o scolastică aridă, mistică și teologică. GHEREA, ST. CR. II 124.
      surse: DLRLC
    • Aceste cărți sînt mai cu seamă... exemplare învechite de opere liturgice și teologice. ODOBESCU, S. I 333.
      surse: DLRLC

etimologie: