teolog sm [At: CUGETĂRI, II, 46^v/26 / P: te-o~ / S și: (înv) the~ / Pl: ~ogi / E: ngr Θεολόγος, lat theologus, fr théologue, ger Theologe] 1 Persoană care se ocupă cu probleme de teologie (1). 2 Specialist în teologie (1). 3 Student la teologie (3).

TEOLOG, teologi, s. m. Persoană care s-a specializat în teologie, care se ocupă cu probleme de teologie. Tu te compromiți cu cai verzi pe pereți și cu lucruri nedemne de un teolog. GALACTION, O. I 31. ♦ (Transilv.) Student al Facultății de teologie.

TEOLOG s.m. Specialist în teologie. [Cf. germ. Theolog, it. teologo].

TEOLOG s. m. specialist în teologie. (< germ. Theolog, it. teologa)

TEOLOG ~gi m. Specialist în teologie. /<germ. Theolog, it. teologa

teolog m. cel ce știe teologia, cel ce scrie asupră-i.

*teológ m. (vgr. theológos). Savant în teologie.

teolog (desp. te-o-) s. m., pl. teologi

teolog (te-o-) s. m., pl. teologi

teolog s. m. (sil. te-o-), pl. teologi

Grigorie Teologul v. Grigorie de Nazianz.

Teologul v. Grigorie de Nazianz.

GRIGORIE DE NAZIANZ, Sf., supranumit TEOLOGUL (c. 330-c. 390), teolog și Părinte al Bisericii răsăritene, originar din Capadocia. „Doctor al Bisericii”, episcop de Constantinopol. S-a opus arianismului, a susținut dubla natură (divină și umană) a lui Hristos și misterul Sf. Treimi, inexplicabil pe cale rațională („Cele cinci cuvântări teologice”, „Filocalia” împreună cu Sf. Vasile cel Mare, cuprinzând o selecție din scrierile lui Origene). Prăznuit la 25 și 30 ianuarie.

TEOLOG s. (BIS.) (înv. și reg.) bogoslov.

TEOLOG s. (BIS.) (înv. și reg.) bogoslov.