Definiția cu ID-ul 384884:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEODICEE s.f. Doctrină filozofică-religioasă conform căreia lumea este opera perfectă a divinității, răul avînd altă origine. ♦ Teologie naturală. [Pron. te-o-... ce-e, pl. invar. / < fr. théodicée, it. teodiceea, cf. gr. theos – zeu, dike – justiție].