TEOCRAȚIE, teocrații, s. f. Formă de guvernămînt, în care autoritatea este considerată ca emanînd de la dumnezeu și este exercitată de preoți; p. ext. stat cu o astfel de formă de guvernămînt. Văzînd că sceptrul îți tremură în mînă, Că e teocrația o fantasmă bătrînă... ai înțeles Că trebuie un rege, un scut, – și m-ai ales. MACEDONSKI, O. II 202.