10 definiții pentru teocratic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEOCRATIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique.
TEOCRATIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
teocratic, ~ă a [At: MOLNAR, I. 118/4 / P: te-o~ / S și: (înv) the~ / E: fr théocratique] 1-2 Care aparține teocrației (1-2). 3-4 Privitor la teocrație (1-2). 5-6 Care are caracter de teocrație (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEOCRATIC, -Ă, teocratici, -e, adj. De natură teocratică; privitor la teocrație. Conducere teocratică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEOCRATIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEOCRATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de teocrație; propriu teocrației. Conducere ~că. /<fr. théocratique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teocratic a. ce are caracterul teocrației: Stat teocratic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*teocrátic, -ă adj. (d. teocrație). Relativ la teocrație: putere teocratică. Adv. Pin teocrație.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teocratic (desp. te-o-cra-) adj. m., pl. teocratici; f. teocratică, pl. teocratice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teocratic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocratici; f. teocratică, pl. teocratice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teocratic adj. m. (sil. te-o-cra-), pl. teocratici; f. sg. teocratică, pl. teocratice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: te-o-cra-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
teocratic, teocraticăadjectiv
- 1. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Conducere teocratică. DLRLC
-
etimologie:
- théocratique DEX '09 DEX '98 DN