tensionat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL. ȚES. 205 / P: ~si-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: tensiona] 1 (D. fibre textile, coarde elastice) Întins (prin procedee mecanice). 2 (Fig; d. o situație, o stare etc.) Încordat. 3 (Fig; d. persoane) Care este într-o stare de mare încordare psihică Si: încordat, surescitat.

TENSIONAT, -Ă adj. (tehn.) întins (prin procedee mecanice). ◊ (fig.; despre o situație) încordat. ◊ (fig.; despre oameni) în stare de mare tensiune nervoasă. (< tensiona)

tensiona vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 124 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: tensiune] 1 (C. i. fibre textile, coarde elastice) A întinde (prin procedee mecanice). 2 (Fig) A produce încordare psihică.

TENSIONA vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner].

TENSIONA vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner)

tensiona vb. I A produce încordare ◊ „Dar un joc simulat, inautentic, un joc ce nu decomprimă, ci tensionează spiritul, o falsă jubilație [...]” R.lit. 9 V 74 p. 5 (din tensiune; V. Guțu Romalo C.G. 168169, atestări din 1971)

A TENSIONA ~ez tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situații, relații) A aduce în stare de tensiune. [Sil. -si-o-] /<fr. tensionner

tensionat adj. m. (sil. -si-o-), pl. tensionați; f. sg. tensionată, pl. tensionate

+tensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. tensionez, 3 tensionează; conj. prez. 1 sg. să tensionez, 3 să tensioneze

tensiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. tensionez, 3 sg. și pl. tensionează

TENSIONAT adj. 1. v. întins. 2. încordat. (Relații ~.)

TENSIONAT adj. întins. (Fire ~.)

TENSIONA vb. 1. v. întinde. 2. v. încorda.

TENSIONA vb. a încorda, a întinde, a trage. (A ~ firele textile.)