tensionare sf [At: V. ROM. iunie 1958, 93 / P: ~si-o~ / Pl: ~nări / E: tensiona] 1 Întindere a fibrelor textile, a coardelor elastice (prin procedee mecanice). 2 (Fig) Producere a încordării psihice.

tensiona vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 124 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: tensiune] 1 (C. i. fibre textile, coarde elastice) A întinde (prin procedee mecanice). 2 (Fig) A produce încordare psihică.

TENSIONA vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner].

TENSIONA vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner)

tensiona vb. I A produce încordare ◊ „Dar un joc simulat, inautentic, un joc ce nu decomprimă, ci tensionează spiritul, o falsă jubilație [...]” R.lit. 9 V 74 p. 5 (din tensiune; V. Guțu Romalo C.G. 168169, atestări din 1971)

A TENSIONA ~ez tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situații, relații) A aduce în stare de tensiune. [Sil. -si-o-] /<fr. tensionner

tensionare s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. tensionării

+tensiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. tensionez, 3 tensionează; conj. prez. 1 sg. să tensionez, 3 să tensioneze

tensiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. tensionez, 3 sg. și pl. tensionează

TENSIONARE s. 1. v. întindere. 2. v. încordare.

TENSIONARE s. încordare, întindere, tragere. (~ firelor textile.)

TENSIONA vb. 1. v. întinde. 2. v. încorda.

TENSIONA vb. a încorda, a întinde, a trage. (A ~ firele textile.)