Definiția cu ID-ul 933065:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENOR, tenori, s. m. Cea mai înaltă voce bărbătească; cîntăreț care are o astfel de voce. Simion începu iar să îngîne cu glas limpede de tenor cîntecul acela. DUMITRIU, P. F. 35. Își înălță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Era cel dintîi școlar... cel mai bun tenor. CONTEMPORANUL, III 620. ◊ Tenor dramatic = voce bărbătească cu volum mare și cu registru central puternic, care duce cu ușurință notele de sus; cîntăreț care are o astfel de voce.