7 definiții pentru tenesme


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

tenesme sfp [At: DN2 / E: fr ténesmes] (Med) Simptom care apare în unele boli, constând din necesitatea ineficientă, neplăcută și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca.

TENÉSME s.f.pl. (Med.) Senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale sau vezicale. [< fr. ténesmes, cf. gr. teinesmos].

TENÉSME s. n. pl. contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare. (< fr. ténesmes)

TENÉSME f. la pl. med. Spasm dureros al sfincterului anal sau vezical, însoțit de necesitatea continuă de urinare sau defecare, în cazul unor boli (prostatice, cistite). /<fr. ténesmes, lat. tenesmus, gr. tenésmos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tenesme
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tenesme
  • tenesmele
genitiv-dativ singular
plural
  • tenesme
  • tenesmelor
vocativ singular
plural

tenesme

  • 1. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: