11 definiții pentru tendon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon.

TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon.

TENDÓN, tendoane, s. n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. Bacteria... leprei arată o oarecare predilecție pentru propagarea de-a lungul tendoanelor. BABEȘ, O. A. I 40. Cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216.

TENDÓN s.n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia se fixează mușchii de oase; ligament. [< fr. tendon].

TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon)

TENDÓN ~oáne n. Țesut conjunctiv fibros, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase. /<fr. tendon

tendon m. Anat. fâșie fibroasă ce leagă mușchii de oase.

*tendón n., pl. oane (fr. tendon, d. mlat. tendo, téndinis). Anat. Capătu unuĭ mușchĭ. Tendonu luĭ Ahile, tendonu cel gros de deasupra călcîĭuluĭ în amintirea răniĭ de care a murit acest eroŭ, vulnerabil numaĭ în acest loc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne

tendón s. n., pl. tendoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENDON s. (ANAT.) ligament, (pop.) vînă, (prin Mold.) sfîrc, (înv.) nerv.

Intrare: tendon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendon
  • tendonul
  • tendonu‑
plural
  • tendoane
  • tendoanele
genitiv-dativ singular
  • tendon
  • tendonului
plural
  • tendoane
  • tendoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)